Radu Mazare has announced he’s quitting his job of mayor of Constanta and Gabriel Liiceanu explains why he quit the Writer’s Union.
- Radu Mazare a declarat joi seara, la Romania TV, ca si-a dat demisia din toate functiile pe care le detine in PSD si ca “pana in vara” nu va mai fi primar al Constantei. “Nu voi mai fi primar multa vreme. Pana in vara nu voi fi mai edil in Constanta. Astazi (joi - n.r.) mi-am dat demisia din toate functiile pe care le detineam la partid. Membru de partid inca sunt, altfel pierd functia de primar”, a spus acesta, citat pe site-ul RTV. In ceea ce priveste demisia, “astazi am scris-o si astazi am inaintat-o”, iar “la primarie e o chestiune de cateva saptamani, o luna - o luna si ceva pana ma sa ma retrag”, a sustinut Radu Mazare. Primarul, care si-a petrecut o noapte in arestul politiei, inainte ca judecatorii sa decida cercetarea sa in libertate, a afirmat ca nu a fost sunat de niciunul dintre liderii PSD de la Bucuresti.
- Nu pornesc de la prezumția că demisia pe care mi-am dat-o din Uniunea Scriitorilor – am anunțat-o în cadrul unei dezbateri organizate recent de GDS pe tema Timbrul cultural. O binefacere pentru cultura română sau un neajuns? – prezintă un interes public deosebit. Dacă totuși o comentez, este pentru că ea privește cele două domenii ale societății românești – cultura și educația –, a căror stare jalnică indică gradul de avariere a minților și sufletelor noastre și explică, cred eu, de ce de un sfert de veac (împreună cu eternii noștri parteneri de suferință, bulgarii) suntem situați în toate clasamentele europene pe ultimul loc.
- Oricum, statistic vorbind, cu câte un scriitor la 462 de locuitori și cu câte o biserică ortodoxă la circa 600 de locuitori, România ocupă pesemne primul loc la spiritualitate în Europa, virând vertiginos către un statut angelic, dar neînregistrat din păcate ca atare de statisticile Europei. Și asta pentru că statisticile Uniunii Europene înregistrează nu numărul de locuitori pe cap de scriitor, ci valoarea totală a pieții de carte din fiecare țară. Iar la acest capitol, pentru țările din Estul Europei, lucrurile stau în felul următor: valoarea pieței de carte în Polonia este de 730 de milioane euro pe an, în Cehia, de 432 milioane euro, în Ungaria, de 230 de milioane euro, înRomania, de 60-70 de milioane euro, în Bulgaria, de 50-60 de milioane euro.
last items via Gabriel Liiceanu. also:
- În Statutul Uniunii Scriitorilor, în capitolul 2, articolul 5, se spune că, printre obiectivele sale, U.S.R. îl are și pe acela al „stimulării financiare a tuturor formelor de creație literară”, precum și pe cel al „stimulării financiare a membrilor U.S.R. și a tinerilor scriitori”. Avid să văd care sunt rezultatele stimulării de către U.S.R. a „creației literare” și a „tinerilor scriitori”, am citit amplul articol din Adevărul. Simt nevoia să vă împărtășesc ce am găsit aici. Am trecut rapid peste relatarea privind cele două volume deja apărute din trilogia Viața cântărețului Fuego de doamna Dora R. (membră a U.S.R. filiala Constanța), în care ni se povestește „calvarul iisusic al lui Fuego”. Am zăbovit o clipă asupra unei fraze – „Acum eram plină de forţă. Ca un zbor de pasăre spre lumină, după o săptămână, am realizat exact situaţia care mi se întâmplă“ – din volumul doamnei Mihaela B., intitulat Te iubesc e prea puțin, care a luat premiul de debut al Uniunii în 2006, și m-am oprit asupra unei producții lirice a tânărului membru al U.S.R., domnul Mădălin R., intitulată frumos și intertextual I Had a Dream. Iată o mostră:
- Am avut şi eu un vis destul
De ciudat, în care mă urmărea
Un om, hămesit să-mi devoreze căcatul. […]
„Mănânci căcat!“ i-am strigat, cu dispreţ.
„Aşa e“, a recunoscut, cu umilinţă,
„Dar nu m-aş da în lături nici de la o gură de pişat,
Proaspăt, eventual direct de la sursă.” […] - Mi-am încheiat incursiunea pe teritoriul „stimulării financiare a tuturor formelor de creație literară” a Uniunii prin lectura unui fragment din creația domnului Liviu A., supranumit când „Henry Miller de Caracal”, când „James Joyce de Caracal” (va trebui, oricum, să-mi revizuiesc imaginea pe care o am despre Joyce), „cel mai tânăr membru al Uniunii Scriitorilor”, cu speranța că voi putea exclama despre orașul din care se trag bunicii mei: „Nasc și la Caracal oameni!”. Am dat peste următorul fragment din ultimul său roman, intitulat Gayzer:
- „Destinul urla. Urla ca o băşină de fasole groasă. Sfinctereala şi prosteala prostatei trebuiau să se facă muci şi să dispară. Ovidiu avea să-şi schimbe pielea printr-o puşcărioară. Frecatul de Aurică nu-i mai grăbea năpârlirea iar Ginuţa cea luciferică îi cariase muşcătura care-i atrăgea atât de mult bărbatul. Jucase pizdeşte. Mişeleşte. Curveşte. Era dată dreacu. Cântase la penisul lui Aurică ca la un fluier cărnos“.
- Ei bine, terminând de citit fragmentele din creațiile amintite, mi-am spus că am un bun prilej pentru a face publică a doua zi, cu ocazia dezbaterii de la GDS, demisia mea din Uniunea Scriitorilor. Din cea prezentă, ca și din cea viitoare. Căci nu-mi fac iluzia că în urma actualului staf va veni ceva mult mai de soi. Oricum, răul e făcut: vor moșteni o Uniune transformată într-un sindicat de mase cu două mii șase sute de membri! Ce inflație de litere!