au trecut 2 ani si inca te regasesti peste tot prin mine. Sunt zile in care cred pueril ca am uitat si nu mai vreau nimic, nici raspunsuri, nici imbratisari si saruturi furate, nimic din tine. Nu ma gandesc nici macar o clipa si totusi, esti in continuare. Sunt zile in care te simt atat de puternic incat imi vine sa rup carnea de pe mine sa te scot afara, zile in care imi vine sa urlu si sa te chem, sa alerg si sa te gasesc undeva, asteptandu-ma si tu cu carnea sfasiata pe tine.
au trecut 2 ani si nu stiu unde si cum esti, unde iti bei cafeaua si ce muzica mai asculti. Mai zambesti trist, gol? Mai poti? Esti? As vrea sa fii. Nu stiu ce brate iti sunt cunoscute acum si nici cum iti bate inima, nu mai stiu cat de greu respiri cand iubesti, cum privesti in gol si te gandesti la nimic. Prostesc.
au trecut 2 ani si eu inca mai scriu despre tine, inca incerc sa inteleg tot ce a fost si de ce ti-a fost atat de usor sa pleci si cum ai putut sa dispari asa, pentru totdeauna.
au trecut 2 ani si parca au trecut 5 minute.
au trecut 2 ani si parca au trecut 10.
